Definiția cu ID-ul 509060:
sútă (-te), s. f. – Numărul care urmează după nouăzeci și nouă. –
Mr.,
megl. sută.
Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381),
cf. bg.,
sb.,
cr.,
ceh.,
pol.,
rus. sto. Trecerea lui ŭ › u este greu de explicat,
cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 și Skok, Slavia, IV, 132, și i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o proveniență persană a cuvîntului
rom. și nu
sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral
rom. de origine nelatină.
Der. sutar,
s. n. (sută, centenar;
Arg., bilet de o sută de lei); sutaș,
s. m. (centurion); sutălea (
var. sutelea),
num. ord.; sutime,
s. f. (a suta parte; centenar); însuti,
vb. (a multiplica cu o sută).
C C4 83l C4 83u dex online | sinonim
C C4 83l C4 83u definitie